Radiologia este specialitatea medicală care folosește imagistica medicală pentru a diagnostica și trata bolile din corpul uman și al animalelor. O varietate de tehnici imagistice, cum ar fi radiografia, ecografia, tomografia computerizată (CT), medicina nucleara inclusiv tomografia cu emisie de pozitroni (PET) si imagistica prin rezonanță magnetică (MRI) sunt folosite pentru a diagnostica sau trata boli. Radiologia intervențională este performanța procedurilor medicale de obicei minim invazive, cu îndrumarea tehnologiilor imagistice, cum ar fi cele menționate mai sus.
In stabilirea unui diagnostic corect, alaturi de informatiile obtinute prin anamneza (discutia cu medicul), se pot adauga cele obtinute prin investigatiile de laborator si / sau paraclinice. Intre aceste investigatii paraclinice, cele de imagistica medicala ce folosesc razele X - radiografia, mamografia, tomografie computerizata, osteodensitometrie - au o importanta speciala.
Razele X sunt o forma de radiatie electromagnetica, asa cum sunt microundele, lumina sau undele radio. Razele X pot penetra si pot fi absorbite de tesuturile organismului, oferind in final o imagine a structurilor interne. Aceasta proprietate de a penetra este cea mai importanta proprietate a razelor X, facandu-le deosebit de utile in practica medicala.
Dar tocmai aceasta penetrabilitate face ca folosirea razelor X sa fie foarte bine legiferata si foarte atent monitorizata. Cauza ? Sub influenta razelor X, tesuturile biologice sufera o serie de modificari. Organismul uman poate suporta radiatiile X in doze mici. Exista o radiatie naturala la care este expus organismul nostru, in principal radiatia cosmica si radiatia terestra, efecte negative produse de aceasta fiind neglijabile.
In cazul radiatiilor produse de aparatura medicala de diagnostic RX, in functie de frecventa expunerii, organul expus, varsta pacientului, efectele radiatiilor pot deveni periculoase. Una dintre cauze este caracterul CUMULATIV al radiatiei - cantitatile de radiatii pe care le primeşte organismul in timp se insumeaza. Rezultatul ? Cu cat se fac mai multe explorari ce folosesc razele X, cu atat gradul de iradiere este mai mare, odata cu gradul de iradiere crescand si probabilitatea aparitiei unor efecte negative asupra organismului. Unitatea de masura pentru doza de radiatie care ajunge in organism este milisievert (mSv).
Comisia Internationala de Protectie in radiologie (International Commission on Radiological Protection - ICRP) sustine ca doza maxima admisa de radiatii acumulate pe durata unui an nu trebuie sa depaseasca 20 mSv.
Desi expunerea medicala a pacientilor este o situatie planificata constrangerea pe doza nu este aplicabila si se foloseste nivelul de referinta in diagnostic (ICRP publicatia 105 / sectiunea 10) ca un instrument pentru optimizarea protectiei la expunerea medicala a pacientilor.
Cand un medic recomanda un tip de examen radiologic, are in vedere raportul beneficiu / risc. Medicul evita expunerea inutila a pacientului sau tine seama de intervalul de timp trecut intre diferite tipuri de investigatii radiologice, evitand investigatii radiologice la intervale scurte de timp. Ca regula generala, se aplica "cat mai rar si numai dupa ce au fost epuizate tipurile de investigatii neiradiante".
In cazul in care nu este o urgenta medicala, femeile gravide, copiii si tinerii sunt categorii care nu au voie sa se expuna radiatiilor X.
Nu trebuie sa privim cu frica investigatiile imagistice bazate pe RX, beneficiul acestor teste fiind, de multe ori, cu mult mai important decat riscurile. Dar este cat se poate de recomandat sa apelam, daca este posibil, la investigatii neiradiante, la ecografie sau la imagistica prin rezonanta magnetica.
Dr. Mihaly Enyedi - Medic specialist Radiologie - Imagistica medicala
BOOSTER MEDIA SRL, CUI 31318579, J15/159/2013
